săgetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂGETÁR, săgetari, s. m. (
Înv.) Arcaș. –
Săgeată +
suf. -ar.săgetar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)săgetár,
săgetári, s.m. (înv.)
1. arcaș, săgetător.
2. persoană care făcea săgeți și arcuri.
3. țintaș, ochitor.
săgetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săgetár (
înv.)
s. m.,
pl. săgetárisăgetar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂGETÁR, săgetari, s. m. (
înv.) Arcaș. —
Săgeată +
suf. -ar.