săgetătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare,
2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată.
3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (
Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc. ♦ (
Pop.) Congestie cerebrală. –
Săgeta +
suf. -tură.săgetătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)săgetătúră s. f.,
g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúrisăgetătură (Dicționaru limbii românești, 1939)săgetătúră f., pl.
ĭ (d.
săgetez). Lovitură de săgeată. Boală din senin care te lovește deodată și te și ucide une-orĭ (în credința poporuluĭ):
descîntec de săgetătură.săgetătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)săgetătură f.
1. dătătură de săgeată;
2. lovitură pe care moartea o dă omului sănătos pe când lucrează, boală năpraznică de care se poate uneori scăpa:
descântec de săgetătură.săgetătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare,
2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată.
3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (
Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas, măsele etc. ♦ (
Pop.) Congestie cerebrală. —
Săgeta +
suf. -
tură.