săditor - explicat in DEX

săditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. – Sădi + suf. -tor.

săditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săditór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. săditóri; adj. f., s. f. sg. și pl. săditoáre

săditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săditór² (instrument) s. n., pl. săditoáre

săditor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂDITÓR, -OÁRE, săditori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care sădește. 2. Adj. (Despre plante) Bun pentru a fi sădit, de sădit. 3. S. n. Băț cu care se fac găuri în pământ când se sădește. — Sădi + suf. -tor.