sădelcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sădélcă (-ci), s. f. – Pernuță la harnașamentul cailor. –
Var. sedelcă, sidelcă. Rus. sĕdelka, din
sĕdlo „scaun” (Cihac, II, 322; Iordan,
Dift., 95; Conev 95),
cf. bg. sĕdjalka. În
Mold.sădelcă (Dicționaru limbii românești, 1939)sădélcă V.
sedelcă.sădelcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sădelcă f. Mold. perniță pe spinarea calului la trăsură. [Rus. SIEDELKA, lit. șea mică].