săculteț - explicat in DEX

săculteț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] – Sac + suf. -ulteț.

săculteț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
săcultéț, săcultéțe, s.n. (înv. și reg.) 1. săculeț, sac mic. 2. sac pentru grăunțe (la moară). 3. (în forma: seculteț) fileu (pentru strâns părul). 4. (înv.) glandă în care moscul acumulează o secreție puternic și plăcut mirositoare.

săculteț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
săcultéț (reg.) s. n., pl. săcultéțe

săculteț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
săculteț n. Mold. 1. sac mic; 2. sacul în care cad grăunțele. [Tras din săculete, diminutiv analogic (cf. cuculete)].

săculteț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SĂCULTÉȚ, săcultețe, s. n. (Reg.) Săculeț. [Var.: săculteáță s. f.] — Sac + suf. -ulteț.