săcălaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SĂCĂLÁȘ, săcălașuri, s. n. Tun mic, primitiv, cu tragere directă. [
Var.:
săcălúș, țăcăláș s. n.] – Din
magh. szakallás.săcălașSĂCĂLÁȘ, săcăláșe / săcăláșuri, s. n., variantă conform
SĂCĂLUȘ. – [DEX '98] – și pl. conform
săcăluș. – [DOOM 2]
săcălaș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SĂCĂLÁȘ (SĂCĂLÚȘ) (‹
magh.)
s. n. (În
Ev. med. la români) Tun mic cu tragere directă.
săcălaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SĂCĂLÁȘ s. n. v. săcăluș.