săbioi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SĂBIÓI,săbioaie, s. n. Augmentativ al lui sabie. [Pr.: -bi-oi] – Sabie + suf. -oi
săbioi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) săbiói(-bi-oi) s. n., art. săbióiul; pl. săbioáie(-bi-oa-)
săbioi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SĂBIÓI,săbioaie, s. n. Augmentativ al lui sabie. [Pr.: -bi-oi] — Sabie + suf. -oi.
săbioĭ(Dicționaru limbii românești, 1939) săbióĭ n., pl oaĭe.Iron. Sabie prea mare.