sînge (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sînge s. m. –
1. Substanță lichidă roșie din vene și artere. –
2. Obîrșie. –
Sînge amestecat, înv. (incest). –
Mr. sîndze, megl. sǫndz, istr. sănje. Lat. sanguis, *sanguem, în loc de
sanguinem (Pușcariu 193; REW 7574),
cf. it.,
port. sangue, prov.,
cat. sanc, fr. sang, sp. sangre. –
Der. sîngera (
var. însîngera),
vb. (a pierde sînge; a umple de sînge; a se chinui, a suferi),
mr. sîndzinedz, sîndzirare, megl. sǫndriz(ari), din
lat. sanguināre (Pușcariu 1593; REW 7571);
sînger (
var. sîngerel, Mold. sînginel),
s. m. (arbust cu ramuri roșii, Cornus sanguinea), postverbal de la
sîngera (după Candrea, din
lat. sanguineus);
sîngerariță, s. f. (plantă nedeterminată, care se presupune că vindecă rănile);
sîngerat, s. n. (boală la animale);
sîngeratic, adj. (sîngeros);
sîngerătură, s. f. (boală la animale);
sîngerete, s. m. (cîrnat cu sînge);
singeriu, adj. (de culoarea sîngelui);
sîngerie, s. f. (plantă, Sanguisorba officinalis);
sîngeros (
var. Mold. sîngios),
adj. (crud, fioros; cu mult sînge; de culoarea sîngelui);
sîngeroasă, s. f. (plantă, Hieracium aurantiacum);
sîngerică (
var. sîngeric, din greșeală
sincerică),
s. f. (sorbestres, Sanguisorba officinalis);
sîngeroșie, s. f. (sete de sînge);
sîngerînd, adj. (formație literară artificială după
fr. sanglant);
consîngen, s. m. (consangvin);
sanguin, adj., din
fr. sanguin; sanguină, s. f., din
fr. sanguine.sînge (Dicționaru limbii românești, 1939)sî́nge n., pl.
sîngĭurĭ(lat.
sanguen și
sanguis, gen. pop.
sanguis, cl.
sánguinis; it.
sangue pv.
sanc, fr.
sang, cat.
sanch, sp.
sangre, pv.
sangue). Lichidu roș care circulă pin vinele și arterele vertebratelor.
Sîngele Domnuluĭ (al luĭ Hristos), vin (Iron.).
Sînge de noŭă frațĭ orĭ
sînge de gódie, un produs vegetal rășinoș roș cărămiziŭ închis recoltat de pe coaja fructuluĭ de
cáiamus draco, o plantă agățătoare originară din insulele Sonde (Se Întrebuința odinioară ca medicament astringent).
Sîngele voiniculuĭ, indrușaim.
A-țĭ face sînge răŭ, a te nemulțămi, a te supăra, a te enerva.
A-țĭ ingheța sîngele'n vine, a simți mare frică.
Rudenie de sînge, rudenie adevărată, nu pin alianță.
Principe de sînge, principe dintr’o familie domnitoare.
Cal pur sînge, cal de cea maĭ bună rasă.
Vocea sîngeluĭ, simțu de rudă, instinctu de familie.
A-țĭ da sîngele pentru patrie, a muri saŭ a fi rănit p. patrie.
A primi botezu de sînge, a fi în marele foc al bătăliiĭ. A vărsa sînge, 1) a fi ofticos în ultimu grad, 2) a vărsa sîngele altuĭa, a ucide.
A fi iubitor de sĭnge, a fi crud, ucigaș.
A lua (a lăsa) sînge cuĭva, a-ĭ deschide o vînă, a-l hărăxi, a-ĭ pune lipitorĭ cînd are prea mult stnge.
A plăti o greșeală cu sîngele tăŭ, a perde vĭata p. această greșală.
A avea sînge în vine (nu
bragă!), a avea sîngele rece, a nu fi emoționat, a-țĭ păstra prezența de spirit.
Cu sînge rece, fără emoțiune.