sâsâitură - explicat in DEX

sâsâitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet caracteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit¹. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] – Sâsâi + suf. -tură.

sâsâitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sâsâitúră (-sâ-i-) s. f., g.-d. art. sâsâitúrii; pl. sâsâitúri

sâsâitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÂSÂITÚRĂ, sâsâituri, s. f. Sunet carcteristic scos de șerpi, gâște etc.; sâsâit¹. ♦ Sunet rezultat din rostirea repetată a interjecției „ss!” (cu scopul de a obține liniște). [Pr.: -sâ-i-] — Sâsâi + suf. -tură.