sâsâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SÂSÂIÁLĂ,sâsâieli, s. f. (Rar) Sâsâire. – Sâsâi + suf. -eală.
sâsâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sâsâiálă (rar) s. f., g.-d. art. sâsâiélii; pl. sâsâiéli
sâsâială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SÂSÂIÁLĂ,sâsăieli, s. f. (Rar) Sâsâire. — Sâsâi + suf. -eală.