sârmușoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SÂRMUȘOÁRĂ,sârmușoare, s. f. (Reg.) Sârmuliță. – Sârmă + suf. -ușoară.
sârmușoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sârmușoáră (reg.) s. f., g.-d. art. sârmușoárei; pl. sârmușoáre
sârmușoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SÂRMUȘOÁRĂ,sârmușoare, s. f. (Reg.) Sârmuliță. — Sârmă + suf. -ușoară.