sârguitor - explicat in DEX

sârguitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] – Sârgui + suf. -tor.

sârguitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sârguitór (-gu-i-) adj. m., pl. sârguitóri; f. sg. și pl. sârguitoáre

sârguitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sârguitor a. care se sârguește.

sârguitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÂRGUITÓR, -OÁRE, sârguitori, -oare, adj. Silitor, harnic, activ; sârguincios. [Pr.: -gu-i-] — Sârgui + suf. -tor.