sârbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SẤRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales
art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. –
Sârb +
suf. -ă.sârbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sấrbă1 (dans)
s. f.,
g.-d. art. sấrbei; pl. sấrbesârbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sấrbă2 (limbă)
s. f.,
g.-d. art. sấrbeisârbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SẤRBĂ, sârbe, s. f. (Mai ales
art.) Numele unui dans popular românesc, răspândit în toată țara, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc; melodie după care se execută acest dans. —
Sârb +
suf. -
ă.