sângeriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÂNGERÍU, -ÍE, sângerii, adj. De culoarea sângelui, roșu (ca sângele); sângerat
2 (
3), sângeros (
4). –
Sânger +
suf. -iu.sângeriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sângeríu adj. m.,
f. sângeríe; pl. m. și
f. sângeríisângeriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sângeriu a. de coloarea sângelui:
lespezi de marmură sângerie OD.
sângeriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÂNGERÍU, -ÍE, sângerii, adj. De culoarea sângelui, roșu (ca sângele); sângerat
2 (
3), sângeros (
4). —
Sânger +
suf. -
iu.