sâcâitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÂCÂITÓR, -OÁRE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [
Pr.:
-câ-i-. –
Var.: (rar)
sâcâietór, -oáre adj.] –
Sâcâi +
suf. -tor.sâcâitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sâcâitór (-câ-i-) adj. m.,
pl. sâcâitóri; f. sg. și
pl. sâcâitoáresâcâitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÂCÂITÓR, -OÁRE, sâcâitori, -oare, adj. Care sâcâie, care enervează; enervant, supărător, agasant. [
Pr.: -
câ-i-. —
Var.: (rar)
sâcâietór, -oáre adj.] —
Sâcâi +
suf. -tor.