rățișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂȚIȘOÁRĂ, rățișoare, s. f. 1. (
Zool.) Rățușcă.
2. (
Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc.
(Tanymecus). 3. (
Bot.; la
pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee
(Iris pumila). –
Rață +
suf. -ișoară.rățișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)rățișoáră (
oa dift.) f., pl.
e (dim. d.
rață). Pl. Un fel de stînjinel (
tris pumila).
rățișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rățișoáră s. f.,
g.-d. art. rățișoárei; pl. rățișoárerățișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rățișoară f.
1. rață mică;
2. pl.
Bot. stânjinel (după colorile variate ale florilor sale).
rățișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂȚIȘOÁRĂ, rățișoare, s. f. 1. (
Zool.) Rățușcă.
2. (
Entom.) Gen de insecte coleoptere lungi, brune-cenușii, cu rostrul lățit, asemănător cu ciocul de rață, care atacă porumbul, sfecla, ovăzul etc. (
Tanymecus).
3. (
Bot.; la
pl.) Plantă erbacee perenă, cu rizom și frunze lungi, cu tulpina scurtă, cu flori mari, albe, galbene sau violacee (
Iris pumila). —
Rață +
suf. -
ișoară.