rășinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂȘINĂRÍE, rășinării, s. f. (Rar) Locul unde se produce sau se prelucrează rășina. –
Rășină +
suf. -ărie.rășinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rășinăríe (rar)
s. f.,
art. rășinăría, g.-d. art. rășinăríei; pl. rășinăríi, art. rășinăríilerășinărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂȘINĂRÍE, rășinării, s. f. (Rar) Locul unde se produce sau se prelucrează rășina. —
Rășină +
suf. -
ărie.