rășchiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂȘCHIÁT2, -Ă, rășchiați, -te, adj. (Despre fire textile) Depănat pe rășchitor. ♦ Împrăștiat. [
Pr.:
-chi-at. –
Var.:
răschiát, -ă adj.] –
V. rășchia.rășchiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂȘCHIÁT1, rășchiaturi, s. n. Rășchiere. [
Pr.:
-chi-at] –
V. rășchia.rășchiat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rășchiát (-chi-at) s. n.,
pl. rășchiáturirășchiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂȘCHIÁT1, rășchiaturi, s. n. Rășchiere. [
Pr.: -
chi-at] —
V. rășchia.rășchiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂȘCHIÁT2, -Ă, rășchiați, -te, adj. (Despre fire textile) Depănat pe rășchitor. ♦ împrăștiat. [
Pr.: -
chi-at. —
Var.:
răschiát, -ă adj.] —
V. rășchia.