răzășesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZĂȘÉSC, -EÁSCĂ, răzășești, adj. (
Reg.) Care aparține răzeșilor, privitor la răzeși, caracteristic răzeșilor; de răzeși. –
Răzeș +
suf. -esc.răzășesc (Dicționaru limbii românești, 1939)răzășésc, -eáscă adj. (d.
răzăș). De răzăș, de răzășĭ:
mîndria răzășească, sat răzășesc.răzășesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZĂȘÉSC, -EÁSCĂ, răzășești, adj. (
înv.) Care aparține răzeșilor, privitor la răzeși, caracteristic răzeșilor; de răzeși. [
Var.:
răzeșésc, -eáscă adj.] —
Răzeș +
suf. -
esc.