răzătoare - explicat in DEX

răzătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZĂTOÁRE, răzători, s. f. 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite, întrebuințat în bucătărie pentru ras legume, fructe, cașcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, așezat la intrarea unei case, de care se rade noroiul de pe încălțăminte. – Rade + suf. -ătoare.

răzătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
răzătoáre f., pl. orĭ (îld. răzuitoare, după rad, răzînd). Unealtă de bucătărie consistînd [!] dintr´o tăbliță de tinichea cu găurĭ cu marginile zgîrietoare care servește la ras hreanu, gutuile ș. a. Bucată de lemn de ras vîrfu banițeĭ încărcate. V. raz 1, răzuitoare.

răzătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzătoáre s. f., g.-d. art. răzătórii; pl. răzătóri

răzătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răzătoare f. 1. unealtă de ras hrean; 2. pe care se curăță de gunoiu încălțămintea.

răzătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZĂTOÁRE, răzători, s. f. 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite, folosit în bucătărie pentru ras legume, fructe, cașcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, așezat la intrarea unei case, de care se șterge noroiul de pe încălțăminte. — Rade + suf. -ătoare.