răzăluială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂZĂLUIÁLĂ,răzăluieli, s. f. (Reg.) Răzuire. – Răzălui + suf. -eală.
răzăluială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răzăluiálă (reg.) s. f., g.-d. art. răzăluiélii; pl. răzăluiéli
răzăluială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂZĂLUIÁLĂ,răzăluieli, s. f. (Reg.) Răzuire. — Răzălui + suf. -eală.