răzvrătitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. –
Răzvrăti +
suf. -tor.răzvrătitor (Dicționaru limbii românești, 1939)răzvrătitór, -oáre adj. Care face răscoală, agitator.
răzvrătitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzvrătitór (rar)
adj. m.,
s. m.,
pl. răzvrătitóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. răzvrătitoárerăzvrătitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. —
Răzvrăti +
suf. -
tor.