răzvrăti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦
Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). – Din
sl. razvratiti.răzvrăti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzvrătí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răzvrătésc, imperf. 3
sg. răzvrăteá; conj. prez. 3
să răzvrăteáscărăzvrăti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZVRĂTÍ, răzvrătesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) răscula, a (se) revolta. ♦
Intranz. (Rar) A unelti, a complota (împotriva cuiva). — Din
sl. razvratiti.