răzuì - explicat in DEX

răzui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui.

răzui (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
răzui, răzuiesc v. t. 1. a prinde, a aresta, a închide. 2. a omorî.

răzui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 să răzuiáscă

răzui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. — Rade + suf. -ui.

răzuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
rắzuĭ și răzuĭésc și (Mold. și) răzăluĭésc v. tr. (ung. reszelni, a răzui, ca și răzălăŭ d. reszelö și răzăș d. részes. Cu rad n´are a face !). Curăț răzînd cu cuțitu saŭ cu alt-ceva: a răzui un pește de solzĭ, a-țĭ răzui tălpile de noroĭ. Frec pe răzătoare ca să se prefacă în bucățele: a răzui hrean, morcov, ceapă.

răzuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răzuì v. 1. a lua părți din ceva cu un instrument tăios; 2. a șterge, a netezi. [V. raz].