răzuitură - explicat in DEX

răzuitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZUITÚRĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.

răzuitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
răzuitúră f., pl. ĭ. Lucru răzuit (trecut pin [!] răzătoare): răzuitura de hrean. – Și răzătură și răsătură.

răzuitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzuitúră (-zu-i-) s. f., g.-d. art. răzuitúrii; pl. răzuitúri

răzuitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZUITÚRĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] — Răzui + suf. -tură.