răzni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZNÍ, răznesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. – Din
razna.răzni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!răzní (a se ~) (
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se
răznéște, imperf. 3
sg. se răzneá; conj. prez. 3
să se răzneáscărăzni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZNÍ, răznesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.; despre vite) A se pierde, a se depărta de cârd sau de turmă; (despre oameni) a se despărți, a se izola de ai săi; a se înstrăina. — Din
razna.răznì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răznì v.
1. a se desghina;
2. a se înstrăina dela ai săi:
el de frică s’a răznit și s’a dus la haiducit POP. [Rus. RAZNITI, a despărți].