răzmeri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZMERÍ, răzmeresc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A alunga, a îndepărta. –
Cf. răzmeriță.răzmeri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzmerí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răzmerésc, imperf. 3
sg. răzmereá; conj. prez. 3
să răzmereáscărăzmeri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZMERÍ, răzmeresc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A alunga, a îndepărta. —
Cf. răzmeriță.