răzlog - explicat in DEX

răzlog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZLÓG, răzlogi, s. m. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, întrebuințată la facerea gardurilor. – Din sl. razlogŭ.

răzlog (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
răzlóg², răzlóguri, s.n. (înv.) sfat, consiliu.

răzlog (Dicționaru limbii românești, 1939)
răzlóg m. (cuv. slav înrudit cu rus. razlóg, povîrniș, razlóžitĭ, a descompune, a despărți, că răzlogu e un stanog, un lucru care desparte; rut. rozlógŭ, întins, rărit. De aci și ung. részlog, scîndură. V. pîrlog). Olt. Scîndură groasă, dulap: scîndurĭ groase (răzlojĭ) așezate unele lîngă altele; perețiĭ (bordeĭuluĭ) căptușițĭ ĭarăș [!] cu răzlojĭ (BSG. 1922, 129). Mold. Prăjină groasă, maĭ ales de brad, curățată de rămurele, dar necĭoplită, pusă orizontal la îngrăditurĭ primitive (poate fi și despicată în doŭă): o cocĭoabă îngrădită cu răzlogĭ de brad (Cr.); bucĭumu se face din răzlogĭ de molid uscațĭ maĭ multe verĭ (Șez. 32, 32). Stanog. – La Beld. 2653: De răzloțĭ îngrăditură. Răresc răzloțiĭ atîta în cît [!] pușca încăpea. V. sulhar.

răzlog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzlóg (reg.) s. m., pl. răzlógi

răzlog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZLÓG, răzlogi, s. m. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac, utilizată la facerea gardurilor. — Din sl. razlogŭ.