răzjudeca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZJUDECÁ, răzjúdec, vb. I.
Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. –
Răz- +
judeca.răzjudeca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzjudecá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
răzjúdecărăzjudeca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZJUDECÁ, răsjúdec, vb. I.
Tranz. A supune în repetate rânduri judecății, a reflecta din nou sau în repetate rânduri asupra unei probleme. —
Pref. răz- +
judeca.