răzgâială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZGÂIÁLĂ, răzgâieli, s. f. Alintare excesivă; răsfăț. [
Pr.:
-gâ-ia-. –
Var.:
râzgâială s. f.] –
Răzgâia +
suf. -eală.răzgâială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzgâiálă s. f.,
g.-d. art. răzgâiélii; pl. răzgâiélirăzgâială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZGÂIÁLĂ, răzgâieli, s. f. Alintare excesivă; răsfăț. [
Var.:
râzgâiálă s. f.] —
Răzgâia +
suf. -
eală.