răzeșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZEȘÍE, răzeșii, s. f. 1. (
Reg.) Proprietate a unui răzeș.
2. Stare socială a răzeșului. –
Răzeș +
suf. -ie.răzeșie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzeșíe (
înv.)
s. f.,
art. răzeșía, g.-d. art. răzeșíei; (proprietăți)
pl. răzeșíi, art. răzeșíilerăzeșie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răzeșie f. Mold. moșie mică.
răzeșie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZEȘÍE, (
1)
răzeșii, s. f. (
înv.)
1. Proprietate a unui răzeș.
2. Stare socială a răzeșului. —
Răzeș +
suf. -
ie.