răzbunică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂZBUNÍCĂ,răzbunici, s. f. (Pop.) Străbunică. – Răz- + bunică sau răzbunic + suf. -ă.
răzbunică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răzbunícă (pop.) s. f., g.-d. art. răzbunícii; pl. răzbuníci
răzbunică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂZBUNÍCĂ,răzbunici, s. f. (Pop.) Străbunică. — Din răzbunic.