războitor - explicat in DEX

războitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZBOITÓR, -OÁRE, războitori, -oare, adj., (Înv.) Care se războiește, care poartă război¹. [Pr.: -bo-i-] – Război³ + suf. -tor.

războitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
războitór (înv.) (-bo-i-) adj. m., pl. războitóri; f. sg. și pl. războitoáre

războitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZBOITÓR, -OÁRE, războitori, -oare, adj. (înv.) Care se războiește, care poartă război¹. [Pr.: -bo-i-] — Război³ + suf. -tor.