război (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZBÓI1, războaie, s. n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe grupuri, categorii sociale sau state, pentru realizarea unor interese economice și politice; răzbel.
Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente.
Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele, care nu ia totuși forma unui conflict armat.
Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația.
Stare de război = beligeranță. ♦
Fig. Ceartă; neînțelegere, vrajbă, gâlceavă. – Din
sl. razboj „ucidere, jaf”.
război (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZBÓI2, războaie, s. n. 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile.
2. Unealtă casnică de țesut; argea, stative. – Din
bg.,
scr. razboj.război (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂZBOÍ3, războiesc, vb. IV.
Refl. recipr. (Și
fig.) A purta război
1, a se lupta, a se bate. – Din
război1.război (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RĂZBÓI1 (‹
sl.)
s. n. 1. Fenomen social-istoric complex, constând în lupta armată între diferite grupuri, clase sociale și state pentru realizarea unor interese sociale, economice și politice; reprezintă continuarea cu mijloace violente a politicii statului și claselor respective, de obicei pentru controlarea unor teritorii. ◊
R. civil = luptă armată în interiorul unui stat între diverse grupări (politice, militare), categorii sociale etc., în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente. ◊
R. de eliberare națională = luptă armată dusă de forțele patriotice, naționale pentru eliberarea țării de sub dominația străină. ◊
R. de partizani = luptă dusă de detașamente armate în spatele frontului armatei dușmane; formă a războiului popular, împotriva unui regim politic și a armatelor sale oficiale.
V. gherilă. ◊
R. mondial = luptă armată la care participă, direct sau indirect, majoritatea statelor lumii. ◊
R. țărănesc = formă a luptei țărănimii împotriva exploatării feudale, care prin amploare și desfășurare depășește răscoala țărănească. ◊
R. rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile internaționale, creată după al Doilea Război Mondial ca urmare a conflictului dintre cele două sisteme, capitalist și comunist, care însă nu a luat forma unui conflict armat; a luat sfârșit în 1989 prin prăbușirea sistemului comunist, urmat de dezmembrarea U.R.S.S. ◊
R. psihologic v. psihologic. ◊
R. total = luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații. ◊
Stare de război = beligeranță.
2. Fig. Neînțelegere, ceartă, gâlceavă.
război (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RĂZBÓI2 (‹
bg.,
scr.)
s. n. R. de țesut, mașină de lucru folosită la fabricarea țesăturilor din fibre textile. Elementele constitutive ale
r. de ț. sunt: sulurile pentru înfășurarea urzelii și a țesăturii; dispozitivul de separare și de dirijare a firelor de urzeală (fuscei, rame cu lamele etc.); ițele, acționate prin pedale (la războiul manual) sau prin dispozitive cu came; dispozitive
Jacquard ori ratiere (la războiul mecanizat); suveicile și dispozitivul de aruncare a lor; vatalele; mașinile și dispozitivele de acționare.
R. de ț. reprezintă una dintre cele mai importante invenții ale omului. Primele
r. de ț. manuale au apărut în
milen. 6
î. Hr. În
Antic. s-au folosit
r. de ț. verticale, la care țesăturile se făceau prin împletirea manuală a firelor de urzeală cu firul de bătătură, înfășurat pe o vergea ascuțită.
R. de ț. orizontale, cu ițe acționate prin pedale pentru formarea rostului, s-au răspândit în timpul
Ev. med. Primele încercări de mecanizare a
r. de ț. (
ex. r. de ț. ale lui M. de Gennes, 1678; J. de Vaucanson, 1745 etc.) datează din perioada producției manufacturiere în apusul Europei, când au fost inventate unele mecanisme de aruncare a suveicii. Apariția în timpul revoluției industriale din Anglia a mașinii de filat (de tors) a dat un impuls pentru mecanizarea țesutului. În 1785 E. Cartwright a obținut patentul și a construit primul
r. de ț. mecanizat, la care suveica, ițele și vatala erau acționate mecanic. Cea mai importantă invenție aparține lui J.M. Jacquard care în 1801 a realizat mecanismul de comandă automată individuală a ițelor, ceea ce a permis obținerea unor țesături cu desene complicate și variat colorate. Mai târziu s-au adus perfecționări care au permis mărirea vitezei de lucru, oprirea automată, crearea de
r. de ț. specializate etc. Mai importantă a a fost realizarea, în 1889-1894, de către J.H. Northrop, a mecanismului de înlocuire automată a țevilor cu firul de bătătură din suveică. Aceasta, împreună cu mecanismul de oprire automată a
r. de ț. în caz de defecțiune și cu mecanismul de întindere constantă a urzelii, a permis mărirea numărului de
r. de ț. supravegheate de un singur lucrător până la
c. 100. În prezent, în afară de
r. de ț. clasice cu suveică, pe care se prelucrează peste 98% din totalul țesăturilor de pe piața mondială, se folosesc și
r. de ț. la care firul de bătătură este introdus cu ajutorul altor agenți, ca: vâna de aer sau de apă, baghete (tije), mici proiectile etc., cum sunt, de
ex. r. de ț. Neumann, Leontiev, Maxbo, Murata, Topor etc.
război (Dicționaru limbii românești, 1939)1) războí n., pl.
oaĭe (vsl.
razboĭ, tîlhărie, ucidere, d.
boĭ, flagel, luptă, care vine d.
biti, a bate, a lovi, de unde vine și rom.
iz- și
răz-besc; bg.
razbóĭ, stativă; sîrb.
rázboj, 1. tîlhărie, 2. loc de luptă, 3. stativă, mașină de țesut. V.
războĭ 2, nă-, și
priboĭ). Șir de lupte cu armele între popoare saŭ partide:
lupta de la Grivița în războĭu de la 1877. Arta războĭuluĭ:
a studia războĭu. A face războĭ cuĭva saŭ
a duce războĭ cu cineva (saŭ:
contra cuĭva), a-l combate, a-l urmări cu războĭ.
Oamenĭ de războĭ, militarĭ.
Războĭ sfînt, războĭ contra păgînilor, cruciată.
Onorurile războĭiluĭ, condițiunĭ onorabile acordate uneĭ garnizoane asediate permițîndu-ĭ să ĭasă cu arme și bagaje.
Nume de războĭ, nume fals uzitat în anumite împrejurărĭ ca să nu fiĭ recunoscut.
Fulger de războĭ, general foarte priceput. – Fals
rezbél (care, după uniĭ ignoranțĭ, ar veni d. lat.
res, lucru și
bellum, războĭ !).
război (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)răzbói, războaie, s.n. –
1. Unealtă casnică de țesut.
2. Ramă pe care se întind pieile pentru a fi curățate pe dos (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). – Din srb. razboj.
război (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răzbói1 s. n.,
pl. războáierăzboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!războí2 (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se războiéște, imperf. 3
sg. se războiá; conj. prez. 3
să se războiáscărăzboi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂZBÓI1, războaie, s. n. Conflict armat (de durată) între două sau mai multe state, națiuni, grupuri umane, pentru realizarea unor interese economice și politice; răzbel.
Război civil = luptă armată dusă în scopul cuceririi puterii, supremației politice într-un stat.
Război mondial = luptă armată la care participă, direct sau indirect, numeroase state ale lumii.
Război rece = stare de încordare, de tensiune în relațiile dintre unele state (în special dintre SUA și URSS după 1950).
Război psihologic = stare de tensiune, de hărțuială nervoasă, psihică, inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația.
Război total = luptă armată în care statul agresor folosește toate mijloacele de distrugere, nu numai împotriva forțelor armate, ci și împotriva întregii populații.
Stare de război = beligeranță. ♦
Fig. Ceartă; neînțelegere, vrajbă, gâlceavă. — Din
sl. razboj „ucidere, jaf”.