răzbate - explicat in DEX

răzbate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). – Răz- + bate.

răzbate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răzbáte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbát, 1 pl. răzbátem, 2 pl. răzbáteți, imperf. 3 sg. răzbăteá; conj. prez. 3 să răzbátă; part. răzbătút

răzbate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂZBÁTE, răzbát, vb. III. 1. Intranz. A-și face, a-și croi drum prin..., a înainta cu greu, înlăturând obstacolele; a străbate, a pătrunde. 2. Intranz. A răzbi (2), a izbuti. 3. Intranz. A umbla în lung și în larg; a cutreiera, a colinda. 4. Tranz. (Despre stări, sentimente) A pune stăpânire cu putere pe cineva; a birui, a învinge, a copleși, a răzbi (4). — Pref. răz- + bate.