răvășel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂVĂȘÉL, răvășele, s. n. (
Pop.) Diminutiv al lui
răvaș. –
Răvaș +
suf. -el.răvășel (Dicționaru limbii românești, 1939)răvășél n., pl.
e. Răvaș mic, scrisorică, bilețel.
Vechĭ. Codicil.
răvășel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răvășél (
pop.)
s. n.,
pl. răvășélerăvășel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂVĂȘÉL, răvășele, s. n. (
Pop.) Diminutiv al lui
răvaș. —
Răvaș +
suf. -
el.