răvaș - explicat in DEX

răvaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂVÁȘ, răvașe, s. n. (Pop.) Scrisoare, bilet. – Din magh. rovás „răboj”.

răvaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
răváș (răváșe), s. n. – 1. (Înv.) Recipisă mai ales pentru impozite, care se obișnuia să se plătească în rate (plata răvașului). – 2. Scrisoare, bilet, mesaj scris. Mag. rovás, înv. ravás (Lacea, Dacor., V, 401; Gáldi, Dict., 95), din sb., cr., slov. ceh. rováš „crestătură” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 319), cf. rofii, răboj, răvar. Ngr. ῥαβάσι „bilet” provine din rom. (Meyer, Neugr. St., II, 78).

răvaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
răvaș, răvașe s. n. 1. mesaj scurt; epistolă, scrisoare. 2. (intl.) consemn.

răvaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
răváș n., pl. e (ung. rovás, răboj, sîrb. rovaš, raboš, rabuš, tăĭetură, crestătură. D. rom. vine ngr. ravási, scrisoare, bilet. V. răboj). Vechĭ. Scrisoare, lucru scris. Trans. Crestătură, scrijilitură. Răboj. Răvaș de jalbă, reclamațiune scrisă. Răvaș de primire, adeverință. Răvaș de drum, pașaport în țară (și azĭ ironic: a da cuĭva răvaș de drum, a-ĭ da papuciĭ, a-l expedia, a-l îndepărta). Azĭ. Fam. Scrisoare, epistolă.

răvaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răváș s. n., pl. răváșe

răvaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răvaș n. 1. bilet: răvaș de drum, pașaport; 2. Tr. răboj. [Serb. ROVAȘ, răboj].

răvaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂVÁȘ, răvașe, s. n. (Pop.) Scrisoare, bilet. — Din magh. rovás „răboj”.