răvar - explicat in DEX

răvar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂVÁR, răvare, s. n. (Reg.) 1. Băț crestat cu care se frământă la stână urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. Ghiveci cu flori. – Et. nec. Cf. răvaș.

răvar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
răvár (răváre), s. n. – 1. Masă de stors zerul, scîndură cu jgheab pentru a presa brînza. – 2. Strecurătoare de brînză, vas de lut cu fundul găurit. – 3. Ghiveci de flori. – 4. Bucată de lemn cu crestături pentru presat brînza. Sb. rovar (Candrea), din sl. rovŭ „crestătură”, cf. răboj, răvaș.

răvar (Dicționaru limbii românești, 1939)
răvár n., pl. e (sîrb. rovar, d. rovati, a zmulge [!]; rus. rvatĭ, vsl. rŭvati. V. uriĭoc). Munt. Zăvodar, lemn crestat pe care se frămîntă cașu ca să facĭ brînză. Bucov. Vas cu multe găurĭ saŭ strecurătoare în care se zdrobește mazărea feartă [!] ca să ĭasă mezu și să rămîĭe cojile. Trans. Ghivecĭ, glastră, saxîĭe (oală de florĭ).

răvar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răvár (reg.) s. n., pl. răváre

răvar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răvar n. 1. scurtătură de lemn crestat cu care se freacă brânza; 2. strecurătoare de mazăre fiartă; 3. ciubăraș de spălat carne; 4. ghiveciu de flori. [Și răvor: origină necunoscută].

răvar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂVÁR, răvare, s. n. (Reg.) 1. Băț crestat cu care se frământă la stână urda sau cașul dospit. 2. Oală de lut cu fundul prevăzut cu găurele, folosită în bucătărie la strecuratul legumelor. 3. Ghiveci cu flori. — Et. nec. Cf. răvaș.