răuvoitor - explicat in DEX

răuvoitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. – Rău + voitor.

răŭvoitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*răŭvoitór, -oáre adj. (răŭ și voitor, după fr. malveillant și malévolus). Voitor de răŭ, care vrea rău altuĭa.

răuvoitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răuvoitór (rău-vo-i-) adj. m., pl. răuvoitóri; f. sg. și pl. răuvoitoáre

răuvoitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răuvoitor a. care voiește răul.

răuvoitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂUVOITÓR, -OÁRE, răuvoitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care vrea răul cuiva, care manifestă rea-voință, plin de rea-voință. — Rău + voitor.