răsști (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSȘTÍ, răsștíu, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A ști sau a cunoaște foarte bine. –
Răs- +
ști.răsști (Dicționar de argou al limbii române, 2007)răsști, răsștiu v. t. a ști sau a cunoaște foarte bine.
răsști (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSȘTÍ, răsștíu, vb. IV.
Tranz. (
Fam.) A ști sau a cunoaște foarte bine. —
Pref. răs- +
ști.