răsătură - explicat in DEX

răsătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.

răsătură (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RĂSĂTÚRĂ (‹ rade) s. f. 1. Urmă rămasă pe un obiect de pe care s-a ras ceva; ștersătură făcută (cu guma, cu lama) pe o hârtie. 2. Resturi rezultate de la raderea unui obiect; răzătură.

răsătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
răsătúră f., pl. ĭ (d. ras). Loc ras pe hîrtie, ștersătură: a scrie fără răsăturĭ. Acțiunea de a rade banița plină (a o netezi). Fam. Iron. Acțiunea de a rade, de a învinge pin [!] vorbă saŭ pin procedură. Răzuitură, răzătură [!]: răsătură de hrean.

răsătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răsătúră¹ (acțiunea de a rade, locul ras) s. f., g.-d. art. răsătúrii; pl. răsătúri

răsătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
răsătúră² (rezultatul acțiunii de a rade) v. răzătúră

răsătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răsătură f. efectul raderii.

răsătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSĂTÚRĂ s. f. v. răzătură.