răsăritură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)răsăritúră, s.f. (înv.)
1. tresărire.
2. apariție, ivire.
răsăritură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))RĂSĂRITÚRĂ, răsărituri, s. f. (
Înv.) Zvâcnitură, palpitație, tresărire. – Din
răsări +
suf. -(i)tură.răsăritură (Dicționaru limbii românești, 1939)răsăritúră f., pl.
ĭ (d.
răsar). Tresărire.
răsăritură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsăritură f. tresărire:
o răsăritură a inimei OD.