răsăriteancă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RĂSĂRITEÁNCĂ,răsăritence, s. f. Locuitoare din răsărit1; orientală. – Răsăritean + suf. -că.
răsăriteancă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) răsăriteáncă s. f., g.-d. art. răsăriténcei; pl. răsăriténce
răsăriteancă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RĂSĂRITEÁNCĂ,răsăritence, s. f. Locuitoare din răsărit1; orientală. — Răsăritean + suf. -că.