răsînțelege - explicat in DEX

răsînțelege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. – Răs- + înțelege.

răsînțelege (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!răsînțelége (a ~) (ră-sîn-/răs-în-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răsînțelég, 1 pl. răsînțelégem, perf. s. 1 sg. răsînțeleséi, 1 pl. răsînțeléserăm; part. răsînțelés

răsînțelege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
răsînțelege v. a înțelege foarte bine: ați înțeles și răsînțeles CR. [Slav. RAZŬ și înțelege].

răsînțelege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RĂSÎNȚELÉGE, răsînțelég, vb. III. Tranz. A înțelege perfect, până în cele mai mici amănunte. — Pref. răs- + înțelege.