răsuflătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături, s. f. (Rar) Fiecare respirație. –
Răsufla +
suf. -ătură.răsuflătură (Dicționaru limbii românești, 1939)răsuflătúră f., pl.
ĭ. Intrarea și ĭeșirea aeruluĭ din plămînĭ odată:
16 răsuflăturĭ pe minut. Spuzeală, erupțiune de bubulițe.
răsuflătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsuflătúră (rar)
(-su-flă-) s. f.,
g.-d. art. răsuflătúrii; pl. răsuflătúrirăsuflătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsuflătură f.
1. răsuflare prelungită:
scoase o răsuflătură PANN;
2. spuzeală pe corp.
răsuflătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSUFLĂTÚRĂ, răsuflături, s. f. (Rar) Fiecare respirație. —
Răsufla +
suf. -
ătură.