răsucitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSUCITÓR, -OÁRE, răsucitori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii. –
Răsuci +
suf. -tor.răsucitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsucitór s. m.,
pl. răsucitórirăsucitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsucitor n. unealtă de răsucit.
răsucitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSUCITÓR, -OÁRE, răsucitori, -oare, s. m. și
f. Muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii. —
Răsuci +
suf. -
tor.