răsuc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSÚC, răsucuri, s. n. Unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit. – Din
răsuci (derivat regresiv).
răsuc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsúc s. n.,
pl. răsúcurirăsuc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSÚC, răsucuri, s. n. Unealtă de lemn asemănătoare cu fusul, cu un cârlig la capătul de jos, de care se leagă firul pentru a putea fi răsucit. — Din
răsuci (derivat regresiv).