răstălmăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul.
2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. –
Răs- +
tălmăci.răstălmăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răstălmăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. răstălmăcésc, imperf. 3
sg. răstălmăceá; conj. prez. 3
să răstălmăceáscărăstălmăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSTĂLMĂCÍ, răstălmăcesc, vb. IV.
Tranz. 1. A explica, a interpreta în mod eronat idei, cuvinte, texte; a explica greșit, a denatura (în mod voit) înțelesul.
2. (Rar) A transpune; a oglindi, a reflecta. —
Pref. răs- +
tălmăci.răstălmăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răstălmăcì v.
1. a tălmăci din nou;
2. a schimba sensul. [Slav. RAS și
tălmăcì].