răsturniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTURNÍȘ, răsturnișuri, s. n. (
Reg.) Povârniș. –
Răsturna +
suf. -iș.răsturniș (Dicționaru limbii românești, 1939)răsturníș n., pl.
urĭ (d.
răstorn).
P. P. Loc unde se poate răsturna caru.
răsturniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsturníș (
reg.)
s. n.,
pl. răsturníșurirăsturniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsturniș n. loc pieziș unde se răstoarnă carul.
răsturniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSTURNÍȘ, răsturnișuri, s. n. (
Reg.) Povârniș. —
Răsturna +
suf. -iș.