răsturnare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RĂSTURNÁRE, răsturnări, s. f. Acțiunea de
a (se) răsturna și rezultatul ei; doborâre. ♦
Fig. Înlăturare. –
V. răsturna.răsturnare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)răsturnáre s. f.,
g.-d. art. răsturnắrii; pl. răsturnắrirăsturnare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)răsturnare f.
1. acțiunea de a (se) răsturna;
2. starea celui răsturnat;
3. fig. turburare, dezordine.
răsturnare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RĂSTURNÁRE, răsturnări, s. f. Acțiunea de
a (se) răsturna și rezultatul ei; doborâre. ♦
Fig. înlăturare. —
V. răsturna.